La început Dumnezeu…

• “La inceput Dumnezeu..”Geneza 1,1
• Trei cuvinte pe care poate le-am citit de zeci si zeci de ori.Si poate ca am trecut peste, fara sa ne prea gandim prea mult…Si totusi, oare de ce Sfanta Scriptura incepe tocmai asa? Solomon spune ca “la Dumnezeu toate au un rost”. Asa ca..haideti sa vedem de ce incepe Biblia cu aceste trei cuvinte!
• O veche legenda vorbeste  despre două orase din Grecia. Oamenii din Atena au auzit ca cei din Sparta au furat noaptea luna de pe cer si au pus-o in mijlocul orasului. Astfel, ei au la fel de multa lumina si ziua si noaptea. Conducatorul Atenei a decis ca si orasul lui sa faca acelasi lucru. Pentru ca nu aveau o scara destul de lunga, s-au decis sa adune toate scaunele din oras si sa le suprapuna, pentru a ajunge la luna. Liderul orasului, din varful turnului de scaune cerea mereu tot mai multe scaune, plangandu-se ca luna se indeparteaza de el.Cand toate scaunele din oras s-au terminat si cel din varf nu ajungea la luna, Tandala, cel mai intelept om din oras a venit cu o idee: sa ia primul scaun de jos pentru ca oricum nu mai folosea la nimic si sa i-l dea  celui din varf. Oamnenii au fost uimiti de inteligenta lui Tandala si au actionat.Imediat ce scaunul de la baza a fost indepartat, conducatorul orasului din varf a cazut din turn pe gramada de paie ce era acolo ca sa puna luna in cazul in care vor reusi sa o ia de pe cer.Tandala i-a consolat zicandu-le ca vor mai incerca si urmatoarea seara, poate luna va fi mai aproape.
• Pentru noi este evident ca propunerea lui Tandala era ilogica, dar de multe ori, actionam la fel, cand alegem care este lucrul care sta la baza tuturor actiunilor noastre.La inceput Dumnezeu!Incepe orice cu Dumnezeu!
• dupa Gandul Zilei(RVS)-Bianca Timsea Stoicesu

Interviu

Cu toate ca îl am de ceva timp nu m-am gândit niciodată sa îl postez..Zilele acestea m-am gândit ca ar fi o idee interesantă să îl scriu aici.

• Î:Data de 10 octombrie este Ziua Bibliei.Am cateva intrebari cu privire la ceea ce credeti dumneavoastra despre Biblie.Ce loc ocupa Biblia intre alte carti.Este importanta? Si daca da, cand a devenit o carte importanta?
• R: Biblia a devenit o carte importanta pentru mine in perioada adolescentei. Acum, ea ocupa primul loc intre toate celelalte carti.
• Î:De ce in acea perioada a devenit Biblia atat de importanta?
• R:Citirea si studiul ei m-au ajutat in momentele grele si dificile atunci mai mult decat credeam ca poate pana in acel moment. Atunci am inceput sa realizez ca Dumnezeu chiar poate sa ne vorbeasca prin aceasta Carte.
• Î:Puteti sa dați un exemplu de situatie in care Dumnezeu v-a vorbit prin Biblie?
• R:În perioada liceului am întâmpinat dificultăți când am hotarât să nu mai duc la scoala în Sabat. A fost un timp de incercare a credintei mele.În acele momente am simtit cat de puternic este Cuvantul lui Dumnezeu. Făgăduintele Lui pe care le gaseam pe paginile Scripturii mă încurajau și îmi dădeau putere să merg mai departe. Am probat acea fagaduință “O mie sa cadă la dreapta ta…..dar de tine nu se va apropia nimeni” atunci cand cei care erau îmoptriva mea si a colegilor care luasera aceeasi decizie cu mine incercau sa ne faca probleme. Intr-o zi au vrut sa ne exmatriculeze. Dupa cateva ore  in care am fost tinuti in sala de festivitati, am aflat ca au plecat si nu au indraznit sa ne faca nimic rau. Dumnezeu i-a infricosat, iar noi I-am multumit pentru ocrotirea Lui si pentru minunata incurajare din Cuvantul Sau care ne-a dat putere.
• Î: Au fost ocaziii in care  v-ati indoit de autenticitatea Bibliei?
• R:Nu, niciodata.
• Î:Daca ar fi sa spuneti doar o povestire din Biblie, care ar fi aceasta prin care sa vorbiti cuiva despre Dumnezeu?
• R:Cea mai impresionanta secventa din Biblie este pilda fiului risipitor. Mi se pare extraordinara iertarea tatalui, facand paralela cu iubirea pe care ne-o arata Dumnezeu.
• Î:Multumesc.
• Interviu cu Lizica Petre.

Vin’ acas’

-Amestecuri de versuri-

Am umblat prin noaptea inimii

Ca sa aflu taine de lumini*

Pe-aripi de dor mă-ntorc acas’

Lumini se sting, e vremea de popas**

Obosit de o lume ce se pierde-n abis..***

Cu visul sfant insingurat

La crucea Ta mă plec ingenuncheat

Tu m-ai iubit cu-adevarat!

Am risipit comori de har

Si clipe pretiose in zadar…

Iubirea Ta o cautam

Chemand duios pe drumul departat

Un fiu pierdut, demult plecat

Vin’ acas’! Vin’ acas’!

Culmi de vis cu El tu regasești

Inima altar sa I-o dăruiești

Vino, cat mai zabovești!**

Unde e zambet si umbra de stea

Acolo-i tara mea….***

*Imnul taberei Nicodim 2009-versuri de Mimi Mei-rosu.

**Vin’ acas’! -Din repertoriul Liceului Teologic Adventist Bucuresti, dirior Mihai Bejinariu.

***Cu gandul acasă- Alma Quartet

Asculta!

Asculta! Se-aude un glas,

Se-aude o soapta ciudata

Si poate in piept un talaz

Incepe sa bata….

Asculta!Ori nu-L cunosti?

Si totusi e-atat de aproape

In El e un freamat de osti

Un murmur de ape…

Asculta! Ce largi simfonii!

Si parca…de mult…inainte,

Ti-era cunoscut.Nu-L mai stii?

Ia adu-ti aminte!

Odata cand primul pacat

Te-a frant sub intaia povara

Atunci ti-a vorbit raspicat.

Atunci..pentru prima oara..

Apoi..ti-amintesti? Undeva..

Se vorbea de Isus, de salvare

Tu nu ti-ai dat seama

Era a doua chemare..

De atunci din zori, cand te scoli

Si noaptea cand linistea creste

Prin oameni, prin visuri ,prin boli

Mereu El iti vorbeste..

Si simti un fior.Dar degraba..

Pacatul te cheama, te cere

Ce-a fost? Constiinta te-ntreaba

Nimic? Doar asa..o parere??

Nimic? Sa te-ascunzi cu o minciuna?

Nimic? E un duh ce se joaca?

E un fosnet de frunze? O gluma?

O vorba de claca?

Asculta! Acela ce-ti vorbeste

Prin visuri, prin bolta senina

E glasul ce-n veci porunceste

Sa fie lumina!

E glasul ce-a scos din camara

Si firul de iarba, si pomul

Si leul, si gaza ce zboara

Si…omul.

E glasul ce-n raiul pierdut

Pe urmele soaptei infane

Striga catre omul cazut

Adame!!!

E glasul rostit cu amar

Osanda ce-a fost sa ramana:

Tarana, intoarce-te-n tarana!

E tunetul larg de pe Sinai

Ce-aduse din cer printre stele

Poruncile sinte. Dar vai !

Cat de grele….

E glasul de sute de ani

Ce tot mai puternic strabate

Ferice de voi cei sarmani

Cu inimi curate!

Caci Tatal atat v-a iubit

Ca a dat pe Fiul Sau sub ocara

Ca oricine crede in El

Sa nu piara.

Si toate acestea ce sunt??

Un fosnet zadarnic de toamna?

Chemarea Perintelui Sfant

Nimic nu mai inseamna?

Asculta! Cu acelasi ecou

Acel ce-ti da viata si paine

Din nou iti vorbeste, din nou…

Acum….dar maine??

Asculta! El vine curand

Sa cheme pe tine, pe-ai Sai

O, cum vei privi tremurand

A norilor cai?

Asculta! Caci vremea s-a dus

Si nu-ti mai ramane prea multa…

Dar VINO acum la Isus!

…Si-aculta!…

Fă ceva!

Este prea importanta si pretioasa ziua
de azi ca sa o lasi sa treaca
fara nici un rost, asa…in van.
Este prea scump timpul
Ca tu sa il lasi sa zboare
Si sa te prefaci ca nu il pierzi….

Asa ca e timpul sa faci ceva!
Zambeste, roaga-te, crede…
Fa ceva pentru un prieten,
Apreciaza pe cineva, incurajeaza-l
Canta, fi vesel si din nou zambeste!
Vorbeste cu Dumnezeu, acorda-I timp
Descopera-L intr-un rasarit de soare..
Bucura-te de stropii de ploaie
Si de firele de iarba pline de roua
Fa  pe cineva fericit.Si…
La sfarsitul zilei si tu vei fi fericit!
Vei realiza ca timpul ti-a fost prieten…
Si nu duşman…ca altadata…

Fa ceva !

Doar un gând..timpule!

• Să te dezbraci de trecut ca de o haină veche.
• Însă așa de veche încât s-a contopit adânc cu carnea ta…cu sufletul tău…
• Când dai jos aceasta haină smulgi pe rând fâșii din tine…și simți că tu nu vei mai exista, tu…peste câteva clipe vei fi o haină fărâmițată de timp amar.
• Și gândul acesta este zdrobitor.
• Și gândul acesta este…doar un gând.

Versuri de Ana-Maria Fonoca

De-atata timp..

• De ani si ani, prin vaile unei planete intunecate, de ani si ani prin valea plangerii, un popor, o ceata de pribegi, isi urmeaza incet dar sigur drumul lor.Urmeaza calea care strabate cea mai lunga noapte a istoriei.
• Din mijlocul acestui popor, mereu, mereu scrutam  zarile ca sa nu te pierdem din priviri pe Tine, cerescule Strajer…Tu, Cel care veghezi la carma Universului. Vrem sa ne asiguram ca  esti tot acolo, pe creste, desi nori grei ne despart de Tine, dar asteptam ca sa treaca.Vanturile ne infioara, pragul abisului se ridica amenintator si aproape ca nu Te mai vedem, dar stim ca esti alaturi de noi. Te zarim acolo de veacuri.
• “Strajerule,Te-ntreb in soapte”, intreaba-un Nicodim in noapte, “Strajerule, mai este mult din noapte??
• “Tu stii bine cum este in noapte..noapte a pacatului. Stii cum am umblat prin noaptea inimii, ca sa aflam taine de lumini. Vrem sa Te-ntalnim azi in inima noastra…..si in ziua venirii Tale fata in fata. Inima noastra asteapta sa traiasca emotia primei zile petrecute cu Tine…si salta de bucurie la gandul ca asta se va intampla curand.
• Un glas de Nicodim fericit ca Te-a intalnit  se-aude in noapte: ” Strajerule viteaz in fapte, Strajerule, mai este mult din noapte?”

Micul toboşar

• Se intampla acum mult timp in urma. Cred ca prin anii 1800, pe cand valdenzi inca umblau pe ascuns cu Biblia in captuseala hainei. Pe atunci, valdenzii fugeau de soldatii care ii prigoneau, traversand Muntii Alpi italieni.Printre grupul de valdenzi urmarit se afla si un mic baietel pe nume Ben. Pentru ca  fusese foarte cuminte, tatal lui i-a daruit o mica toba facuta de el, de care baiatul nu se mai despartea niciodata. De aceea isi primise si numele de  ”Micul Tobosar Ben”. In timp ce inainta printre versantii abrupti, micul tobosar era din ce in ce mai incantat de peisaj. Era iarna si micul baiat ramanea mereu in urma sa admire peisajul sau sa ia in mana-i mica un fulg de zapada. Nefiind atent la drum, a mers destul de mut pe o cale care-l indeparta de grupul de care apartinea. Cand a realizat lucrul acesta, era prea tarziu! La numai cei 5 anisori ai lui nu cred ca stia nici o regula de drumetie cu privire la ratacire. Sau….daca ma gandesc bine cred ca stia una…Da! Si stia cea mai importanta regula! . De mic, mama il invatase sa ceara ajutorul lui  Dumnezeu oricand. Asa ca a ingenunchiat in zapada mare care-i ajungea pana la genunchi si a spus cea mai simpla si sincera  rugaciune pe care a auzit-o vreodata Universul! : ” Doamne, ajuta-ma, te rog, sa-mi gasesc parintii !” Dupa cum v-am spus, el era nedespartit de toba lui, asa ca  s-a gandit ca ar putea bate in toba, poate cineva il va auzi si va veni dupa el. Si batea…batea….Parintii, care deja ajunsesera pe varful muntelui, au auzit zgomotele, dar nu puteau face nimic pentru a se intoarce la fiul lor.Deja ii vedeau pe soldati cum ii ajung, iar daca se intorceau erau in primejdie.Deodata, parintii micului tobosar  observa ceva  care ii face sa ramana uluiti. Armata din vale care ii urmarea, si-a schimbat brusc directia de mers si a luat-o la fuga departandu-se de munti. Nemaifiind nici un pericol, parintii s-au intors la micul baiat care era foarte senin si vesel, fiind incredtintat ca se afla sub ocrotirea Tatalui sau ceresc. Ce se intamplase? Sunetele tobei, amplificate de ecou..cu siguranta ca si de un ecou divin, au pus pe fuga soldatii, care au crezut  ca sunt inconjurati si vor fi atacati. De fapt, ei auzeau doar o mica toba, incredintata in mana lui Dumnezeu!
• Daca  se va ruga… il voi asculta din ceruri, ii voi ierta pacatul, si-i voi tamadui ! ( 2 Cronici 7 :14 )

Sa ai curaj !

Sa ai curaj sa mergi inainte pe drumul cel bun cand toti ceilalti iti pun o piedica, si rad de tine.

Sa ai curaj sa crezi ca poti ” totul in Hristos, care te-ntareste “

Curaj sa crezi in realizare, sa crezi in tinte inalte si marete !

Sa ai curaj!

Asa-ti doresc!

Macar incearca!

Sa ai curaj !

Atunci când…

Atunci cand crezi ca nu mai ai dreptul…

Ca ai mers prea departe cu necredinta ta…

Ca te-ai blocat intr-o capcana…

Si chiar atunci cand a inceput sa-ti placa acolo…

Cand ti se pare ca nu mai ai  de ce…

Si nici nu mai ai cum…

EL te priveste bland si-ti spune:

” Copilul meu, EU am murit pentru tine !

EU iti dau dreptul sa te intorci la Mine asa cum esti…

EU te voi schimba si iti voi da o viata noua !

Te iubesc prea mult ca sa te las acolo unde esti !