Ziua Recunostintei


Eram în stația de autobuz. Așteptam autobuzul pe o bancă. Lângă mine se așează un om. Nu îl bag în seama până când văd că începe să cânte o melodie simplă la o muzicuță ruginită pe care a scos-o dintr-un sac jerpelit. Am rămas pe gânduri ascultând cum adună câteva note într-un cântec. Parcă repeta pentru ceva. Îmi plăcea ce cânta. Mi-a părut rău când am văzut în depărtare că autobuzul meau venea. M-am grabit să-l prind. În mașină nu e prea multă lume. Am și loc. Aud deodată ceva cunoscut. Același cântec de muzicuță. Mi-a părut bine că voi asista și la prezentare, nu doar la repetiție. Ce m-a uimit însă a fost un tânăr. A scos din portofel 2 lei și i i-a dat omului meu cu muzicuța. De obicei altfel se întamplă. Ne-am obișnuit să ignorăm. Să judecăm. Și am uitat să mulțumim. Poate că tânărul știa că azi este Ziua Recunoștinței. Sau poate că nu. Ideea mea e cam așa: Poate nu-i vei mulțumi vreunui cerșetor în vreun fel, dar prietenilor sigur vei putea să le mulțumești.

Spor la multumit!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s