Zona de comfort


Este marți dimineață și mă aflu într-una din sălile de curs ale Institutului Clinic Fundeni, ascultând un curs. Primesc un SMS – o invitație de a participa la o conferință ce urma să aibă loc la sfârșitul săptămânii, de vineri până duminică. De obicei facultatea e motiv suficient cât să refuz 99% din invitațiile pe care le primesc la diferite evenimente. Dar acum toate se potrivesc. După câteva calcule în minte accept.

Nu peste mult timp îmi dau seama ce greșeală făcusem. În ce mă băgasem!? Urma să particip la o întâlnire unde nu cunoșteam aproape pe nimeni, într-un mediu diferit de cel obișnuit mie, într-un loc unde nu e de ajuns doar să port cravata mea de exploarator cu dungă verde ca cei din jur să știe că am în spate (sau așa ar trebui) multă experiență și cunoștințe. M-am panicat.

N-am mult timp să mă gândesc la problema existențială pe care mi-o creionasem în minte, căci săptămâna se dovedește a fi una solicitantă. Dar vineri, pe drumul spre conferință, colegul de drum se destăinuie şi pare ca îmi împărtășeşte temerile. Deja ne făcusem un plan care presupunea să stăm lipiți unul de altul toată conferința, nelăsând pe nimeni să ne scoată din zona noastră de comfort.

Nu te grăbi să tragi concluzii greșite. Lasă-mă mai întâi să îți spun de ce nu ar trebui niciodată să părăsești zona ta de comfort.

1. Pentru că ești deja acolo. Ești deja obișnuit cu locul tău de muncă, cu cea ce faci sau cu rutina ta. Nu are niciun rost să strici obiceiuri împământenite de atâta amar de vreme. Progresul vine făcând aceleași lucruri mereu şi mereu. Sau nu?!

2. Deja ești fericit acolo unde ești făcând ceea ce faci şi ai experimentat bucuria cu toate faţetele ei. Nu se spune că fericirea înseamnă să fii mulțumit cu ce ai? De ce să riști? De ce să riști să te îmbogățeşti cu experiențe noi?

3. Când ieși din zona de comfort devii vulnerabil. Iar într-o lume unde trebuie sa pari perfect, a fi vulnerabil e defect major. Trendul e să lăsăm să se vadă doar ce vrem noi, doar fațada frumos poleită. Ar fi o singură problemă minoră – nu mai suntem înțeleşi de cei din jur pentru că nu îi lăsăm să ne cunoască cu adevărat, dar cine are nevoie de asta într-o lume atât de perfectă?

Nu a fost deloc aşa cum mă gândeam. Nu a trebuit să stau scai lângă colegul de drum pentru că s-au găsit destui oameni care să facă chiar şi o persoană ca mine, introvertită şi timidă, să se simtă minunat. În aspectele de care mă temeam cel mai tare, așteptările mele au fost depășite cel mai mult. Nu a fost niciun moment în care să-mi pară rău că mă aflu acolo. Nu-mi place să recunosc că am greșit. Dar de data asta greșisem prea mult cu ideile mele de autoconservare.

Zona de confort poate apare în orice domeniu: un loc de muncă, o relație, un zâmbet, o excursie, un stil de viață, o carte, o vorbă bună –  o provocare. Ne place să construim bariere în jur pentru a fi protejați. Pot să aleg să-mi petrec viața creând bariere în jurul meu sau pot să-mi petrec viața depășindu-le.  Să stai la căldura focului obisnuinţei e tare comod – vei adormi nu după mult timp. Dar dacă ai o fărâmă de curaj să treci dincolo de bariere, uneori vei fi uimit de surprizele frumoase ale vieții. Eu am fost. Tu ce alegi?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s