Ziua Recunostintei

Eram în stația de autobuz. Așteptam autobuzul pe o bancă. Lângă mine se așează un om. Nu îl bag în seama până când văd că începe să cânte o melodie simplă la o muzicuță ruginită pe care a scos-o dintr-un sac jerpelit. Am rămas pe gânduri ascultând cum adună câteva note într-un cântec. Parcă repeta pentru ceva. Îmi plăcea ce cânta. Mi-a părut rău când am văzut în depărtare că autobuzul meau venea. M-am grabit să-l prind. În mașină nu e prea multă lume. Am și loc. Aud deodată ceva cunoscut. Același cântec de muzicuță. Mi-a părut bine că voi asista și la prezentare, nu doar la repetiție. Ce m-a uimit însă a fost un tânăr. A scos din portofel 2 lei și i i-a dat omului meu cu muzicuța. De obicei altfel se întamplă. Ne-am obișnuit să ignorăm. Să judecăm. Și am uitat să mulțumim. Poate că tânărul știa că azi este Ziua Recunoștinței. Sau poate că nu. Ideea mea e cam așa: Poate nu-i vei mulțumi vreunui cerșetor în vreun fel, dar prietenilor sigur vei putea să le mulțumești.

Spor la multumit!

Urare…

Viata este o serie de inceputuri.
Inceputuri de cantec, de vise si sperante.
Inceput timid, inceput de an.
Inceputuri ce-si cauta continuari.
Si mai mult decat atat, isi cauta o ancora.
Acum, astazi, la un nou inceput.
Inceput de an.
Este un moment important pentru tine, bobocule!
Stiu ca abia ai pornit pe un drum nou.
Si poate ca ai temeri.
Poate ca ai enigme…
Dar speram sa-ti placa printre noi.
Te aflii intr-un loc nou. Nu-l cunosti.
Poate ca parintii sunt departe.
Dar noi tare am vrea sa inveti…
Sa inveti mai ales de la oameni.
De la oameni mari si de la oameni simplii
De la profesorii tai si de la colegi.
De la fiecare.
Sa aduni ce e mai bun din toti
Intr-un manunchi pe care sa-l tii aproape de suflet.
Am vrea sa-ti spunem multe…
Ca unii care ne regasim candva in voi…
Te-am sfatui asa:
Sa te gandesti la celalalt
Sa ajuti cand nevoia striga dupa tine
Sa respecti si sa fii sincer.
Sa vezi partea frumoasa a lucrurilor
Sa incerci sa intelegi in loc sa schimbi
Sa fii atent la detalii si la prima impresie
Si sa perseverezi mereu… pana ajungi la tinta.
Dorim sa-ti fie anul colorat.
Asa de colorat ca un balon din acela la care iti folosesti jumatate din plamani ca sa il umflii.
Un an plin de bucurii. Bucurii ca fericirea unui copil atunci cand se joaca cu o gaza.
Dar mai ales un an implinit ca cel ce si-a completat colectia de surprize.
Sa ti se lipeasca gandurile bune de suflet ca degetele intre ele dupa ce ai mancat ceva delicios.
Sa ti se aseze toate lucrurile frumos ca instrumentele in trusa unui medic sau ca numerele in mintea programatorului.
Iti dorim bobocule drag sa ai curaj sa mergi inainte pe drumul cel bun cand toti iti pun o piedica.
Sa ai curaj sa crezi ca poti totul in Hristos care te intareste.
Curaj sa crezi in tinte inalte si marete.
Asa-ti dorim.
Sa mergi cu Cel ce te-a creeat pe cale.
Porneste azi bobocule!

-Cu inspiratie de aici si de aici. 🙂

This year… It is forbidden

This year that has come
And those that will come later
This time… it is forbidden! 😉

It is forbidden not to care,
Not to show your love to others
To make someone pay for your bad mood!

It is forbidden to think in a way
Just because everyone thinks so
It is forbidden not to have your own perspective!

It is forbidden to leave your friends
Not to try to understand what you lived & shared together
To be indifferent just because you are bored!

It is forbidden not to belive in good things
As in love, friendship or peace
It is just forbidden!

It is forbiden not to be yourself in public
To feign with peole you don’t like
To fake beeing in a way just to make them remember you
To forget all the people who love you!

It is forbidden not to belive in God and forge your faith
To be afraid of life and its engagements,
Not to live each day giving it the opportunity to be the best day ever!

It is forbidden not to create a history of your own
Not to have a moment for the people who need your presence
it is just forbidden…

It is also forbidden not to smile at problems
Not to fight for what you want
Not to transform your dreams into reality

It is forbidden that this year would pass and let you the same
Instead, it is forbidden not to make you that person…
That persone He allways intended to be!

It is forbidden not to belive in what you care
Not to feel that, without you, this world
Wouldn’t be the same!

I wish you a this kind of New Full of Prohibitions year!
To you, that made my year… 🙂

Original: It is forbidden de Pablo Neruda

Povestea copilariei

Copilaria inseamna poveste. A fost o data ca niciodata…

Asa incepe povestea. Asa incepe si copilaria. Si e de ajuns ca precum intr-o vraja gandurile sa se prinda intr-un zbor spre o lume fascinanta. Curios, o deschizi. Apoi o rasfoiesti pagina cu pagina in timp ce cuvintele iti soptesc intamplari venite de pe alte meleaguri… Si cu cat le asculti mai mult ai impresia ca lumea de acolo coboara in lumea de aici. Atat de aproape incat o poti opri din zbor in propriile-ti maini, in propriul suflet. Acolo e locul ei, al povestii, al copilariei. Un loc in care jocul inseamna iubire. Zambetul devine cantec iar cantecul se face ruga. E locul in care gasesti prietenie si nu trebuie sa te ascunzi de cineva.

Daca astazi alergi prin viata, opreste-te si priveste in urma la copilul cu genunchii juliti si zambet senin. Nu te uraste desi ai vrut sa-l uiti. Asteapta-l si mergeti impreuna. Poate va fi mai usor sa treci prin zi cu-n copilandru alaturi ce fredoneaza o ruga si zambeste la orice pas. Si poate il lasi pe el sa-ti duca masca iar tu sa fi doar.. tu.
Sa regasesti copilul inocent din povestea copilariei. Asa-ti doresc!

-inspirat de noidoi.org si miky-

Un an nou

„Pe cand eram copil, tatal meu a facut rost de unul dintre primele telefoane din cartier. Imi aduc perfect aminte de ladita aceea din lemn lacuit, montata in perete. Receptorul stralucitor atarna intr-o parte. Eram inca prea mic ca sa ajung la telefon dar ascultam mereu, fascinat, cum mama mea vorbea cu el.

Apoi am descoperit ca undeva, inauntrul acestui aparat, traia o persoana uluitoare. Numele ei era “Alo Centrala” si nu era nici un lucru pe lumea asta, pe care ea sa nu-l stie. Alo Centrala putea sa-ti spuna numarul oricui si in plus, ora exacta.
Experienta mea, cu acest “duh” inchis intr-o sticla, a venit intr-o zi cand, in vreme ce mama era in vizita la o vecina iar eu ma jucam la bancul de scule din pivnita, mi-am lovit un deget cu ciocanul. Durerea era teribila si nu era nimeni in preajma care sa-mi arate compasiune.

Am umblat in jurul casei sugandu-mi degetul inflamat pana am ajuns la scara.
Telefonul! Am tarat repede un scaun din sufragerie pana in hol, m-am urcat pe el, am scos din furca receptorul telefonului si l-am dus la ureche. “Alo, Centrala!”, am strigat in microfonul care era chiar deasupra capului meu. Un clic sau doua, apoi o voce joasa si clara mi-a ajuns la ureche: “Centrala.”.
“Mi-am ranit degetul…” – m-am smiorcait eu in telefon iar lacrimile m-au podidit imediat, acum ca aveam o audienta.
“Mamica ta nu este acasa?”- urma intrebarea.
“Nu este nimeni acasa in afara de mine…”- am bolborosit.
“Iti curge sange?” – m-a intrebat vocea…
“Nu,” – i-am raspuns. “M-am lovit cu ciocanul si acuma ma doare tare rau…”
“Poti sa deschizi racitorul?” – m-a-ntrebat ea. I-am spus ca pot..
“Atunci ia de acolo o bucatica de ghiata si tine-o lipita de degetel,” – spuse vocea.

Dupa aceea am inceput sa chem “Alo Centrala” pentru orice. I-am cerut ajutor
pentru lectia de geografie iar ea mi-a spus unde se afla Philadelphia . .. M-a ajutat si la matematica…
Ea mi-a spus ca veverita pe care o prinsesem in parc cu o zi inainte, mananca fructe si alune.

A venit apoi o zi in care Petey, canarul nostru, a murit.
Am chemat “Alo Centrala” si i-am spus vestea asta trista. Ea m-a ascultat si a inceput sa-mi spuna lucruri pe care de obicei oamenii mari le spun copiilor ca sa-i linisteasca. Am intrebat-o, “De ce se intampla ca pasarile, care canta atat de frumos si aduc atata bucurie oamenilor, trebuie sa se sfarseaca intr-o gramajoara de pene, pe fundul unei colivii?”
Cred ca ea mi-a inteles afectarea, pentru ca mi-a spus incet, ” Wayne , tine minte intotdeauna, ca unele lucruri le vom intelege in Cer.”

Alta data la telefon, “Alo, Centrala!”
“Centrala.” – mi-a raspuns vocea cunoscuta. “Cum se scrie cuvantul fix?” – am intrebat-o.

Toate astea se intamplau intr-un mic orasel din zona Pacificului de Nord-Vest. Pe cand aveam noua ani, ne-am mutat la capatul celalalt al tarii, la Boston . Imi lipsea foarte mult prietena mea… “Alo Centrala” ramasese in cutia aceea din lemn de mahon din vechea noastra casa. N-am mai incercat sa fac acelasi lucru cu telefonul modern, stralucitor, din locuinta noua.

Devenisem adolescent dar amintirea acelor conversatii din copilarie m-a urmarit pretutindeni… Adesea, in momente de incertitudine si neputinta mi-am reamintit acea seninatate si sentiment de siguranta, pe care le-am avut la timpul acela. Am apreciat acum cat de rabdatoare de intelegatoare si buna la suflet trebuie sa fi fost ea, ca sa-si piarda atata timp cu un mic baietel ca mine.

Dupa cativa ani, am facut iarasi drumul catre Vest, de data asta pentru a-mi continua studiile colegiale. Am aterizat in escala la Seattle . Aveam o jumatate de ora intre avioane.. Am petrecut vreo 15 minute la telefon cu sora mea, care locuia aici de o vreme. Apoi, fara sa ma gandesc, am format numarul operatorului din oraselul nostru de bastina si am spus:”Alo Centrala!”

Miraculos, am auzit aceias voce joasa si clara, pe care o cunosteam atat de bine. “Centrala..”
Nu planuisem asta dar m-am auzit spunand: “Poti sa-mi spui cum se scrie cuvantul fix?”
O pauza lunga. Apoi, vocea aceea catifelata mi-a raspuns, “Cred ca degetelul tau s-a vindecat pana acum.”
Am ras, “Deci tu esti, intr-adevar, ” – i-am spus. “Ma-ntreb daca ai idee cat de mult ai insemnat pentru mine la vremea aceea.”
“Iar eu ma-ntreb,” – zise ea, “daca tu realizezi cat de mult au insemnat telefoanele tale pentru mine. N-am avut niciodata copii si asteptam cu bucurie chemarile tale, zi de zi…”
I-am spus cat de mult m-am gandit la ea dealungul anilor si am intrebat-o daca pot s-o mai chem din nou atunci cand voi veni sa-mi vizitez sora.
“Cu placere,” – mi-a spus ea. “Intreaba de Sally.”

M-am intors la Seattle peste trei luni. O alta voce mi-a raspuns la “Informatii” .
Am intrebat de Sally.
“Santeti un prieten?” – m-a intrebat.
“Da, un foarte vechi prieten… Wayne . ..”
“Imi pare rau sa-ti spun asta,” – mi-a spus ea. “Sally a lucrat doar o jumatate de norma in ulimii ani, pentru ca era bolnava. A murit cu cinci saptamani in urma.”
Inainte de a apuca sa agat receptorul, mi-a spus, “Un minut, ai spus ca te cheama Wayne ?” “Da.” – i-am raspuns.
“Ei bine, Sally a lasat un mesaj pentru d-ta… L-a scris pe o hartie in caz ca ai sa suni. Ti-l citesc.”
Mesajul ei era, “Spune-i ca unele lucruri le vom intelege in Cer. El va sti la ce ma refer.”
I-am multumit si am atarnat receptorul. Stiam la ce se referea Sally. ”

Niciodata sa nu subestimezi impresia pe care ai facut-o asupra cuiva.

Iti doresc un an in care sa atingi cat mai multe vieti!

In viteză

O ora obisnuita. La scoala. O ora de fizica  despre viteza. Nu ma asteptam la ceva deosebit. Si totusi datorita acelei ore voi scrie ceea ce urmeaza.

T-ai intrebat vreodata , de exemplu, care este viteza cu care cade ploaia ? Poate ca intr-o continua miscare si agitatie nu ne mai pasa de lucruri  atat  de marunte. Atunci am aflat cateva  “lucruri marunte” … si in special viteza lor. Sa  dau cateva exepmle : viteza ploii este de 8m/s , cea  a sangelui de 0,3 m/s , randunica poate zbura cu o viteza de pana la 160km/h.

Poate ca nu stiai despre cele de mai sus, dar despre urmatoarele doua , sigur ai auzit! Lumina are o viteza de300 000km/h. Si sunetul  “calatoreste ” cu o viteza de 331,5km/h.

Pai… am si eu o intrebare atunci… Daca viteza sunetului este de 331,5km/h si distanta de la pamant la cer este mult mai mare de 331,5km ..asta inseamna ca o rugaciune ajunge la Dumnezeu in cateva ore…poate zile???

Cu siguranta ca nu! El este mereu langa noi sa ne asculte chiar atunci cand avem nevoie.

  • “Daca se va ruga il voi asculta din ceruri!” 2 Cronici 7:14

Si pentru toti cei carora le place cantecul “Fir de iarba ” am aflat si ca un fir de iarba creste cu viteza de 10 la puterea -7 m/s 😉

Ceva de facut

 

 

Este ceva de facut.

 

Ceva foarte important

Toata lumea crede ca e treaba cuiva.

Oricine poate sa o faca, dar nimeni nu o face.

Cineva s-a suparat din cauza ca nimeni nu face nimic.

Toata lumea crede ca oricine poate sa faca si ca cineva o va face.

Dar cineva crede ca nu e treaba lui sa o faca si ca toata lumea trebuie sa o faca.

Dar nimeni nu realizeaza ca toata lumea crede ca cineva o va face.

In final, toata lumea da vina pe cineva atunci cand nimeni nu face ce oricine poate.