Povestea copilariei

Copilaria inseamna poveste. A fost o data ca niciodata…

Asa incepe povestea. Asa incepe si copilaria. Si e de ajuns ca precum intr-o vraja gandurile sa se prinda intr-un zbor spre o lume fascinanta. Curios, o deschizi. Apoi o rasfoiesti pagina cu pagina in timp ce cuvintele iti soptesc intamplari venite de pe alte meleaguri… Si cu cat le asculti mai mult ai impresia ca lumea de acolo coboara in lumea de aici. Atat de aproape incat o poti opri din zbor in propriile-ti maini, in propriul suflet. Acolo e locul ei, al povestii, al copilariei. Un loc in care jocul inseamna iubire. Zambetul devine cantec iar cantecul se face ruga. E locul in care gasesti prietenie si nu trebuie sa te ascunzi de cineva.

Daca astazi alergi prin viata, opreste-te si priveste in urma la copilul cu genunchii juliti si zambet senin. Nu te uraste desi ai vrut sa-l uiti. Asteapta-l si mergeti impreuna. Poate va fi mai usor sa treci prin zi cu-n copilandru alaturi ce fredoneaza o ruga si zambeste la orice pas. Si poate il lasi pe el sa-ti duca masca iar tu sa fi doar.. tu.
Sa regasesti copilul inocent din povestea copilariei. Asa-ti doresc!

-inspirat de noidoi.org si miky-

Ceva de facut

 

 

Este ceva de facut.

 

Ceva foarte important

Toata lumea crede ca e treaba cuiva.

Oricine poate sa o faca, dar nimeni nu o face.

Cineva s-a suparat din cauza ca nimeni nu face nimic.

Toata lumea crede ca oricine poate sa faca si ca cineva o va face.

Dar cineva crede ca nu e treaba lui sa o faca si ca toata lumea trebuie sa o faca.

Dar nimeni nu realizeaza ca toata lumea crede ca cineva o va face.

In final, toata lumea da vina pe cineva atunci cand nimeni nu face ce oricine poate.