Zi de vineri

Nu stiu despre altii dar saptamanile mele se termina (de la un timp) cu multa oboseala acumulata care nu mai incape si da pe-afara.
Asa ca pentru mine, ziua de vineri este acea zi cand nu mai reusesc sa vad doar patea pozitiva a lucrurilor. Si nici sa trec cu vederea ce ma deranjeaza. Nu o sa fiu mereu calm. Nici creativ. O sa-mi lipseasca inspiratia in a alege cele mai potrivite cuvinte pentru un articol. (dovada articolul asta). Intr-o zi de vineri poate ca nu o sa am atata rabdare si te voi te expedia cu un raspuns scurt. Si sunt mult mai multe sanse sa te refuz. Vineri imi doresc sa ajung acasa cat mai repede.
Insa sunt recunoscator! Mai intai Tatalui. Pentru ca dupa fiecare zi de vineri am parte de o ocazie speciala in care, alaturi de El pot sa ma “incarc” cu pace din nou. Pe de alta parte le sunt recunoscator prietenilor. Celor care (mai ales intr-o zi de vineri) nu uita sa te salute, sa iti zambeasca si sa iti arate ca le pasa. Ii apreciez mult pentru asta.
Multumesc!

Calatorie spre pamant

In cer se da o batalie mare. Soarele ar vrea sa stea cat mai mult pe cer, dar semnele pevestesc numai vreme rea.Cineva, pe pamantul pustiu si gol e trist si-ngandurat. Atat de trist, incat supararea lui a ajuns pana la norii cei inalti. Deodata, tot cerul se pune in miscare . Electron cu electorn, toti incep sa misune.Buchete de gheomotoace se strang in nori grei. De undeva din mijlocul unei adancimi , dintr-un colt ceresc se vede mai intai mai intai ca o naluca un punct luminos. Ibucneste cu putere din stransoarea ce-l tinea pana atunci legat cu lanturi. Strapunge un biet norisor triumfand si luminand din ce in ce mai tare. In furia-i cea mare se desparte fulgerator. O parte in dreapta, o parte in stanga. Din taria ce-o are in piept imprastie-n juru-i . Incinge aerul vecin si-l fierbe. Deodata, foarte speriat…se opreste rasufland usurat. O mica gaza ii iesise in cale si nu vroia sa o omoare. Un ragaz…potrivit sa-si aduca aminte de ce a plecat de acolo de sus si unde se duce. Si isi continua drumul lui de fulger spre pamant.Parca nu vroia sa moara. Stia ca odata ajuns jos toata gloria lui se va termina. Si totusi un gand il macina….Cand plecase i se incredintase o misiune: sa ii arate pamanteanului aceluia trist ca este Cineva caruia ii pasa de el. Asa ca s-a hotarat sa-si  indeplineasca datoria si nu oricum, ci asa cum Creatorul lui L-a invatat.Exact inainte sa cada pe glia ce-l astepta  sa-l primeasca., isi arata adevarata frumusete. Nuante de mov si rosu amestecate cu o maiestrie de nedescris lumineaza intreg orizontul.Pentru cateva clipe totul a fost impresionant.Apoi s-a stins si a lasat in urma-i o tacere tulburatoare. Tot acest tablou s-a petrecut sub ochii pamanteanului. Omul cel trist a inteles: primise un mesaj de Sus.

  • El dă de veste că e de faţă printr-un bubuit !  Iov 36,33